Fum de cerneală

Luna se joacă în umbrele reci,
Odată cu noaptea în minte îmi treci,
Sunt orb în setimente aprinse,
Pierdute departe pe maluri…în vise.

Mă simt o uitată și ștearsă epavă,
Pe buzele tale cu gust de otravă,
Te spăl…plină de-amar și sfială,
De gânduri pictate cu fum din cerneală.

Vreau să te las să arzi în focul uitării,
Să nu mai fii vreodată prada disperării,
Să mă dezlegi de misterul tău crud,
Să te topești în a ploii ropot prea surd.

                                                         Vom fi din nou doar doi necunoscuți,
                                                           Cu pași arzând și oscilând pierduți
                                                           Și între noi fiori ca împletiri din fire
                                                  Ce se renasc în inimi…fragmente de iubire.